Scrisoare netrimisă de Crăciun

Mi-am cumpărat carton colorat roşu şi fâşiile de quilling pentru a crea acea scrisoare...

Îngeraşul zâmbea din colţul drept al scrisorii şi primele rânduri le-am scris cu cerneală albastră.

Am greşit prima literă din nume, pentru că telefonul a sunat şi am scris din nou, o altă scrisoare cu  un alt îngeraş.

Ups!

O altă literă mi-a scăpat printre degete, pentru că văzuse un om de zăpadă, la geam.

Am reluat cu un alt îngeraş, de data aceasta cu aripile desfăcute, pregătindu-se pentru un dans de Crăciun.

Când am scris numele, ultima literă m-a întrebat: Vanilie, scorţişoară, miere, mentă?

Ah! Da. Mmmmmentă!

Găsisem ultima literă la o şuetă cu primele două. Îşi povesteau ultima carte citită şi răscoleau în memorie, pentru a-şi aminti cum se numea cartea de pe noptieră.

De data aceasta, reiau scrisoarea cu un alt îngeraş lipit cu aracet special, în colţul stâng al foii.

Scriu numele. Nu-l mai greşesc. Adaug un pupic zăpăcit îmbătat cu sirop de mentă şi pun scrisoarea în plic.

Ups!

Caut adresa destinatarului în agendă şi constat că am pierdut-o.

Merită această scrisoare, nu un e-mail rătăcit între alte mesaje electronice !

Dar, o va primi când ne vom revedea într-un alt an dement...

Femeia la 40 de ani greşeşte intenţionat destinatarul scrisorilor ei !

Vacanţă de Crăciun prin Namibia

Călătoria mea începe în Ajunul Crăciunului.

Am participat cu emoţie la un dans sălbatic al femeilor Himba care trăiesc în nordul Namibiei. Pentru că au primit bucăţile de carne, atât de râvnite, femeile au început să danseze, la început reţinut, apoi din ce în ce mai sălbatic. De obicei, ele fac un cerc şi câte o femeie trece cu schimbul, în mijlocul cercului. Este asemănător cu jocul nostru din discotecă, când mai multe prietene dansam  şi ne bucuram de muzica dance. Însă, noi nu ştiam dansul femeilor Himba. 

Urmăreşte-le atent:

În cerc, femeia se învârte şi loveşte pământul cu picioarele, în timp ce celelalte bat ritmul şi cântă. După câteva învârtiri, femeia părăseşte cercul şi alta îi ia locul. Dansul este simplu, nu-i aşa?  Dar, femeile Himba strigă, suspină, râd şi bat din ce în ce mai tare din palme şi din picioare. Părul lor roşu zboară în jurul capului, în timp ce se învârt. 

Dansează sălbatic şi Corinne Hofmann se gândeşte că vor să-l impresioneze pe ghid, pentru a le da alte bucăţi de carne. Am găsit un film pe internet pentru a reda atmosfera descrisă de Corinne în cartea ''Africa, dragostea mea'', a patra carte despre experienţa ei în Africa. 

Poveştile şi fascinaţia culturii triburilor kenyene, dar şi sărăcia din Nairobi m-au apropiat mai mult de lumea africană, în aceste zile de linişte şi regăsire. M-a impresionat mesajul autoarei ''prin cumpărarea acestei cărţi aţi oferit un mic sprijin Asociaţiei Kenya Masai Albă.'' 

Sper să determin cât mai multe femei să citească cele patru volume ale Corinnei şi să contribuie astfel la construcţia şcolii din Barsaloi. 

Găsiţi toate datele de contact. Sărbători fericite ! 

Femeia la 40 de ani redescoperă alte culturi în Ajunul Crăciunului !

Negresa din boabe de cafea bea ciocolată caldă

Astăzi voi scrie despre negresa din boabe de cafea...

Femeia cu ochii mari se ascunde mereu, după cutia cu păpuşi de porţelan. O strig, dar nu vrea să fie descoperită. Nu acum...Aşa că, îi fac jocul.

Caut în cărţile primite, o reteţă de prăjitură, pe care să o prepar special pentru ea. Mirosul de unt încins şi de boabe de cafea o vor aduce cu siguranţă, lângă brad. 

Adaug zahăr, cacao, nucă, cafea neagră şi amestec într-una. Mai pun ouă, cern făină şi nu uit de praful de copt stins cu lămâie. O aşez în tavă şi o strecor în cuptorul încins, gândindu-mă la povestea cu Hansel şi Gretel. Prăjitura a crescut destul de repede. O scot din cuptor şi ornez deasupra cu cremă din ciocolată caldă. Presar câteva bomboane colorate amestecate cu nuca de cocos. Mmmm!

Tai câteva bucăţi din ea, le aşez pe o farfurie, prepar o ciocolată caldă cu mentă şi le duc cu grijă sub brad. Aprind un beţişor cu aromă de miere şi o strig. Păpuşile de porţelan o strigă mai tare. 

Timidă, femeia cu ochii mari vine încet spre brad. 

Se uită la mine şi îmi spune: ,, Moş Crăciun eşti o bucurie dulce !''

Mă bucur. Femeia cu ochii mari este fericită!

Femeia la 40 de ani  are parfumul cafelei cu miere !

Vanilie sau ciocolată?

În casă se simte mirosul de vanilie amestecat cu parfumul de miere încălzită. Pe un raft, ciocolata îşi aşteaptă bucata de portocală. 

Am preparat din nou acel French Kiss pentru a te răsfăţa. Într-o ceaşcă de cafea am pus puţin sirop de vanilie şi de caramel. Laptele fierbinte l-am adăugat cu grijă şi am ornat cu frişcă. Am strecurat o bucată din ciocolata rămasă singură în staniol. 

Totul este pregătit. Am comutat pe Radio Romantic şi ultimele acorduri cu muzică de Crăciun îmi aduc momente de bucurie. Un dans de seară se rătăceşte printre visele de iarnă.

Vanilie sau ciocolată? Te întreabă femeia de 40 de ani. Şi tu îi răspunzi!

Femeia de 40 de ani este o femeie de ciocolată care nu se topeşte la prima atingere ! 

Doctor pentru jucării...cu Suflet

A fost odată o fetiţă care îşi dorea să devină doctoriţă. Se plimba mereu cu trusa medicală şi consulta toate păpuşile din cartier. Reuşea să le facă bine, iar copiii mai mici, credeau în ea.

Când a mai crescut, îşi dorea să devină profesoară. Învăţa copiii să citească, iar cu cei de vârsta ei citea poveşti, fiecare având rolul lui. 

Îi plăcea să vadă jucăriile fericite şi de câte ori una era tristă, încerca să o repare: îi punea la loc mânuţa, lipind-o cu un plasture sau îi lega piciorul cu un pansament, să nu cadă. Animăluţele de pluş erau cusute şi aranjate în aşa fel încât să participe vesele la orice petrecere, unde erau invitate.

Fetiţa din poveste s-a transformat în timp şi a devenit un doctor pentru jucăriile...cu Suflet. 

Era o perioadă minunată a vieţii. 

Telefonul sună:

,,- Alo! Sunt o jucărie rănită. Ce medicament să iau?

- Un medicament care te va ajuta să ai şi tu, Suflet ! Numai aşa îţi va trece.''

Reţeta este simplă, dar tratamentul este greu de urmat. Ai grijă să fie exact o picătură ! :)

 - 100 grame sentimente

 - 100 grame de trăire intensă

 - 100 grame conştiintă

 - 3 petale de trandafir

 - 7 frunze de mentă

Se amestecă într-un pahar de şampanie şi se bea din această băutură, în fiecare noapte, la ora 24.00, câte o picătură. Atunci te vei vindeca de toate rănile şi vei trăi bucuria unei jucării...cu Suflet. 

Femeia la 40 de ani se joacă şi vindecă jucăriile fără suflet !

Întoarce clepsidra pentru gândul de iarnă

Astăzi am răscolit printre amintiri. Într-o cutie, demult uitată, am găsit o poezie scrisă pentru mine. Era o bucată de hârtie, lipită ca într-un joc de puzzle. Ultima poezie... Întorc clepsidra şi citesc. Exişti în nisipul care se prelinge încet, iar eu număr secundele din urmă. E prea frumoasă să nu o redactez. Şi câte poezii au mai rămas nepublicate...

  Gând de iarnă

,,Am auzit de tine, Moş Crăciun 

 Deşi la mine n-ai venit vreodată

 Degeaba-mi spune lumea că sunt bun, 

 Şi mă tot rog la Maica Preacurată. 

 Am auzit de darurile tale 

 Primite de copiii cei cuminţi, 

 Cuminte sunt...Nu mi-ai ieşit în cale, 

 N-ai ascultat de rugile-mi fierbinţi. 

 Mi-am tot dorit un brad şi o păpuşă 

 Cuminte, să asculte ce-i spun eu, 

 S-ascundem sărăcia după uşă 

 Şi să plutim spre cer pe-un curcubeu.''

 Femeia la 40 de ani iubeşte poezia !

Visează! Trăieşte! Doreşte!

Emoţii de iarnă şi poveştile Fraţilor Grimm. 200 de ani cu poveşti minunate, în care am visat alături de Cenuşăreasa, Alba ca Zăpada, Frumoasa Adormită. Le citim şi astăzi, pentru că trăim momente desprinse din poveşti, pline de cuvinte adormite şi litere rătăcite.

 ...e atât de frumos să adormi visând la un moment feeric cu zăpadă, 

 ...e atât de frumos să te trezesti din oră în oră, din cauza fulgilor de nea care sunt prea reci pentru inima fierbinte,

 ...e atât de frumos să vrei să te desprinzi de cuvinte şi ele să te ţină legată cu un fir invizibil de litere, 

 ...e atât de frumos să trăieşti cu gândul la capătul lumii imaginare şi să te cuprindă un dor pe care nu îl poate stinge o cafea, ci doar un cuvânt, un zâmbet, 

...e atât de frumos să rosteşti cuvântul dor . 

 Dor de poveşti! 

Folkistul Mihai Valeriu Petcu începe povestea cu ,,Undeva sub o stea...'' şi încearcă să oprească timpul. Într-o zi va reuşi, aşa cum opresc şi eu poveştile ! Despre femeia la 40 de ani mi-a vorbit cu sinceritate. Mulţumesc.

Femeia la 40 de ani este exact ceea ce îşi doreşte.

De ce zâmbeşti? Sau reţeta mea de zâmbet !

De ce zâmbeşti?

Tot mai mulţi prieteni mă întreabă : ,,De ce zâmbeşti?''

Mi-e greu să dezvălui în câteva rânduri starea de bucurie din sufletul meu. 

De aceea,  voi scrie o reteţă pentru acei oameni care nu pot zâmbi sau care nu ştiu cum să zâmbească!

Ingrediente:

1. flori de tei
2. frunze de toamnă
3. fulgi de nea
4. soare
5. mare
6. dans
7. răsărit de soare
8. chitară
9. litere
10. Rudolf

Povestea începe aşa: se amestecă pentru un ceai fierbinte: florile de tei cu frunzele de toamnă şi se presară fulgi de nea. Adăugăm o rază de soare, adusă din mare, din ultimul răsărit şi dansăm pe acorduri de chitară un ultim dans. Amestecăm literele şi un ren pe nume Rudolf, le aduce în dar de Crăciun. Literele formează un singur cuvânt: TU! Ceaiul este servit după un ritual secret !

Când începi să trăieşti, ca şi cum mâine nu ar mai exista, când dăruieşti momente unice şi aduni fericirea oamenilor într-o sticlă cântătoare, atunci bucuria se citeşte pe chipul tău. 

Mesajul nu rămâne necitit, iar zâmbetul tău renaşte din tine! 

Sorin Poclitaru. Nu ştiam nimic de el, dar m-a uimit prin versul de suflet găsit într-o seară, pe internet: ,,Şi ninge-n noi ca la sfârşit de viaţă...'' 

Sorin Poclitaru mi-a vorbit astăzi despre femeia la 40 de ani !

A găsit explicaţia zâmbetului meu ! :)

Femeia la 40 de ani ştie ce este viaţa !

Borcanul cu scorţişoară şi mesaje de fericire

Am deschis borcanul şi am oferit mesaje de fericire. Nici nu ştiu, dacă l-a mai păstrat...

Însă, în fiecare dimineaţă, caut motivul meu de fericire. 

Astăzi, am găsit trei motive:

• m-am trezit şi durerea de cap mi-a trecut
• m-ai sunat şi m-am liniştit
• am citit un pasaj din cartea preferată

Ştiu că fericirea vine uneori şi din exterior, din oamenii pe care îi întâlneşti şi care îţi împlinesc dorinţele. 

În loc de noapte bună, hai să adormim lângă borcanul cu dulceaţă, să ascultăm cum visele se amestecă cu scorţişoara şi să respirăm aerul de brad!

Din colecţia de mesaje l-am ales în această seară, pe cel înregistrat cu Tudose Cornel, folkistul care iubeşte femeia la 40 de ani! Muzica lui mă încântă. 

Femeia de 40 de ani spune în loc de Noapte Bună: ''Ţine-mă de mână !''

Off ! Muzică folk, clasică, rock?

M-am trezit cu muzica folk, am petrecut după amiaza cu muzica clasică şi seara cu un rock special ! Lipsea ceva din poveste...

Primul acord de chitară a deschis uşa spre imaginaţie. Zâmbetul dirijorului şi magia Crăciunului au răspuns cu ding dang de clopot şi am intrat în cabană. La lumina unei lumânări un muzician dăruia un alt gen de muzică, de data aceasta, rock. Te încarci cu energie pozitivă şi visezi.
Cântă cu Phoenix în 20 decembrie, în faţa Operei din Timişoara.

Mi-a vorbit despre femeia la 40 de ani şi l-am ascultat. 59 de secunde cu Adrian Naidin !

Femeia la 40 de ani e mai vie: folk, clasică, rock!

Librăria iubirii şi cadoul perfect de sărbători !

....Dragă Federico,

am căutat un personaj pentru povestea ta şi l-am găsit. Sau m-a găsit. Nu-mi amintesc exact !
În fiecare zi, evadează din lumea lui, pentru a descoperi librăria. Pagină după pagină, trăieşte primele gânduri, primele vise. Soarbe din cafea. Este cu miere şi aromă de sentimente. Sunt multe asemănări, dar te las pe tine să le descoperi. Dacă va crea o insulă, vom vedea, vom simţi, ne vom bucura! 

Cu drag,
Emma,

altă Emma...

Femeia la 40 ani îşi pune o dorinţă şi citeşte!

Citind despre iubire, o trăim !

În jurnalul nostru lăsăm foi albe pentru cele 12 luni pe an în care trăim iubirea, pentru cele 4 anotimpuri în care simţim iubirea. Ne uităm la ceas şi numărăm secundele în care ţinem iubirea în palmă, de frică să nu se piardă între alte sentimente contradictorii.

Povestea lor începe aşa...povestea noastră rămâne nescrisă !

 „10 aprilie…” Strângeam în mână talismanul. Il strângeam atât de tare, încât simţeam fiecare literă cum îmi săruta palma. Căutam armonia cu ochii închişi. Am făcut primul pas şi m-am trezit, privind talismanul din palmă. Era o carte deschisă spre lumea iubirii. Am uitat… aseară am fost prea obosită şi am adormit în fotoliul din librărie. Personajele m-au întâmpinat bucuroase şi mi-au povestit vieţile lor. Le îndrăgeam, pentru că mă regăseam în durere, iubire, bucurie, tristeţe şi le-am cunoscut atât de bine, încât mi-au lăsat un talisman în palmă, să mă ocrotească.
Pe masă era numărul ei de telefon.
- Alo….Emma! Ştiai? Cărţile se nasc pentru a fi atinse, iar eu…ating usor talismanul. De câte ori vom simţi că iubirea e profundă, sunt sigură că Paola Calvetti va fi acolo să ne ajute!

 Aici e booktrailer-ul!  Cartea pe care o vom citi împreună, într-o zi ! ...Librăria iubirii- Paola Calvetti

Femeia la 40 de ani citeşte despre iubire, cu voce tare !

Folk sau folkisti ?

Femei tinere sau mature, femei cu lacrimi în ochi sau cu zâmbetul pe buze, femei ce ascultă sau transmit mesaje...femei la Festivalul de muzică folk ''Mediaş, cetate seculară''.

 Astăzi încerc să definesc femeia la 40 de ani prin ochii folkistilor !

''Pentru a cuceri o femeie la 40 de ani trebuie să fii profund!'' spune Marius Matache.

Mă uit în ochii lui, zâmbesc şi scriu...

Femeia la 40 de ani ascultă iarna, muzică în cetatea iubirii!

Cadoul de iarnă

Când cumpărăm cărţi? 

Când suntem triste, vesele sau fericite? 

Când învăţăm, ne perfecţionăm sau când vrem să visăm? 

Când ne este foame sau sete, când ninge sau când e soare?

Când?

Vă invit să luaţi din staniol, ultima bucată de ciocolată şi să răspundeţi !

Dacă vă luptaţi şi voi cu timpul, dacă vreţi să fiţi în acelaşi timp în două locuri sau să trăiţi intens două sentimente diferite vă invit să cumpăraţi o carte de suflet: ''Cadoul'' scrisă de Cecelia Ahern, autoarea preferată, după Nicholas Sparks. 

Un cadou de iarnă, împachetat cu fundă roşie şi pagini scrise cu multe litere...

Femeia la 40 de ani îşi cumpără cărţile singură, pentru că ştie cine este cu adevărat !

Vorbim despre alb...

Alb

Zăpadă

Poezie

şi...nici o virgulă, nici un punct la final

Am deschis jurnalul şi am căutat acele Litere, pentru a compune ceea ce simt. M-am prefăcut că le înţeleg şi ele au dansat pentru mine, un dans fără muzică. Literele cu parfum franţuzesc se amestecau cu aroma de santal şi cea de scorţişoară. Nici nu mai ştiam, pe care să o aleg pentru primul cuvânt din jurnal. 

Am aruncat zarul şi a venit spre mine, Litera A, de la Alb. Cea de a doua Literă a făcut o piruetă şi mi-a adus un plic, semnat Z, de la Zăpadă. A treia Literă stătea în colţul ei, timidă. M-am îndreptat spre ea, i-am întins mâna şi i-am adresat un Bun venit, Poezie ! Mi-a zâmbit. Am încercat să le adun şi să le scriu pe hârtie. 

Dar nu am găsit virgula, nici punctul, ci doar amprenta pe zăpadă.

Am dat pagina mai departe, fără Litere scrise.

Femeia la 40 de ani lasă în jurnalul ei, în fiecare anotimp, o pagină albă !

Cafea fără cuvinte

Sâmbăta dimineaţa.
Am întins mâna şi nu erai. Am bănuit că pregăteşti micul dejun.
Aroma de cafea se răsfăţa în ceaşca cu Moş Crăciun.
Nu mi-ai adresat nici un cuvânt, pentru că ultima linguriţă cu zahăr s-a topit în ceaşcă.
Am sorbit în tăcere, fiecare boabă de cafea şi am tăcut.

Femeia la 40 de ani îşi bea cafeaua fără cuvinte, privindu-te.

La Vita e Bella... când ai 40 de ani

Timpul s-a scurs...

Lumânarea cu zahăr a ars până la capăt şi tu ai învelit în ciocolată cu mentă, zâmbetul tău.

Ai închis cutia şi ai spus şoptit: ''La vita e bella'', dragul meu iubit !

Aşa începe povestea femeii de zahăr...la 40 de ani !

Cartea mea de vizita